cunoasterea de sine e cel mai anevoios foraj.
lasa-ma sa aman pe maine,draga mea,
iti promit, vom face cunostiinta si iti voi
spune putinele
ocazii cand te’am ghicit ascunsa,
si enumera nenumaratele
dati cand nu te’am recunoscut
pe tine in tine.
<<unde sa spun ca esti cand ma vor intreba?>>
nu’ti vor simti lipsa.cum ar putea daca
nu te cunosc
si prezenta ta n’ar putea sa o-ncadreze in
vechile rigori
ce nu mai pot sa-mbratiseze
decat trecutul.
lasa-ma sa dorm acum,draga mea.
nu sunt gata inca sa ma trezesc din
realitatea mea
in realitatea ta si stiu ca nu voi mai putea
sa amutesc
cand in sfarsit voi descoperi ca am o
voce.
